Despre Noi
Despre Noi
Clădirea reședinței episcopului unitarian este una dintre cele mai vechi case clujene, în care s-au păstrat elemente gotice semnificative, deși pe parcursul secolelor a suferit repetate extinderi și transformări. Cercetarea arheologică și de istoria artei servind ca bază pentru proiectarea restaurării clădirii, a făcut posibilă dezvăluirea unor detalii importante, chiar și pentru istoria culturii clujene și ardelene din perioada medievală și a epocii moderne timpurii.
Tractul estic, este o construcție de piatră cu câte două încăperi pe nivelele subsol, parter și etaj, a fost construit la sfârșitul secolului al XIV-lea, sau la începutul secolului al XV-lea. Pe partea opusă, la vest de gangul actual de intrare, exista de asemenea o casă de piatră etajată. Numele proprietarilor de atunci nu ne sunt cunoscute.
Cea de-a doua perioadă amplă de construire este considerată a doua jumătate a secolului al XV-lea, când cele două case au fost unificate prin boltirea gangului, realizându-se un etaj unitar. Scara care urcă la etaj avea mâna curentă fasonată din piatră, montată în adâncitura peretelui, prima de acest gen identificată la o clădire civică din Transilvania. Tot de atunci datează și cele trei mari arce gotice cu muchii teșite ale gangului, respectiv portalul gotic cu blazon. În tractul din dreapta, în spatele arcelor deschise ale gangului, de presupune că ar fi existat cuptoare, aparținând unui atelier de breaslă, lucru ce ar explica pereții acoperiți de funingine ai etajului. Edificatorul casei a fost un cetățean clujean înstărit, înmormântat în fața altarului unei capele din biserica Sfântul Mihail, al cărui blazon se poate vedea în peretele sudic al bisericii, însă numele lui nu este cunoscut.
Pe parcursul secolelor XVI- XVII, casa a fost reînnoită de mai multe ori. Fațadele au fost completate cu ancadramente din piatră cioplită, s-a păstrat o pardoseală de cărămidă din secolul al XVII-lea, încăperile au fost încălzite cu sobe aflate atunci la modă. Cele mai multe dintre inovațiile arhitecturale ale acestei perioade s-au pierdut, mărturia elementelor presupuse a fi foarte reprezentative s-a păstrat doar prin urme secundare și detalii păstrate fragmentar.
Următoarele transformări semnificative ale casei, care au avut loc în anii 1736-1737 și la începutul secolului al XIX-lea, după 1811, pot fi atribuite familiei Wesselényi. În prima etapă, pe parcursul construcțiilor de anvergură inițiate de Wesselényi Ferenc (1705-1771), casa este transformată în reședința clujeană a acestei ramuri a familiei. Cu excepția sălii mari și a încăperii alăturate au fost boltite toate încăperile etajului, în gang s-a montat ancadrament de ușă baroc și se presupune că tot de atunci datează și porticul cu arc cu scară boltită la fațada dinspre curte. S-au desființat sobele medievale și renascentiste și s-au uniformizat decorațiile interioare. După 1811, palatul a devenit rezidența clujeană a tânărului Wesselényi Farkas (1782- 1851), cunoscut ca mare iubitor al muzicii, care a modificat în mare măsură clădirea moștenită în anii următori. De atunci datează fațada principală clasicizantă de astăzi, cele mai multe dintre tâmplăriile de stil Empire, și casa de scară extinsă și supraînălțată în forma ei de astăzi. Pardoseala pictată a sălii mari, care redă un model de parchet Empire, unică în Bazinul Carpatic, s-a realizat de asemenea în această perioadă. La vremea respectivă mai dăinuia clădirea bucătăriei și brutăriei andosată la fațada dinspre curte a casei, a cărei cercetare a scos la iveală o serie de vestigii unice la nivel local.
Forma de astăzi a casei se datorează construcțiilor lui Dominic/ Domokos Biasini (1821- 1895), el a ridicat tractul etajat din curte, pe locul fostei brutării, bucătării și al grajdului, a modernizat părțile vechi ale clădirii, a demolat bolțile, a ridicat noi planșee și a refăcut șarpanta. Aceste lucrări se pare că au avut loc înainte de 1869, deoarece în Cartea funciară a imobilului din acest an se înregistrau deja 15 camere.
În 1883, familia Biasini a vândut casa Bisericii Unitariene. Biserica a efectuat doar lucrări mai mărunte de reparații și renovare, cum ar fi înlocuirea învelitorii inițiale de șindrilă cu țiglă. Începând de atunci, casa a servit necontenit ca reședință pentru episcopul unitarian.
Casa a fost restaurată între 2009- 2018 în mai multe etape. Conform deciziei Bisericii Unitariene Maghiare, în urma restaurării clădirea a fost denumită Casa Libertății Religioase fiind pusă în valoare cu multiple funcțiuni comunitare: săli de conferință, un mic muzeu dedicat artei religioase, săli de expoziții și birouri. La parter librăria și un restaurant, iar în mansardă camerele de oaspeți contribuie la funcționarea eficientă a instituției nou create.